Narine Abgarian la București, în dialog cu Marius Constantinescu

Editura Humanitas Fiction, în parteneriat cu Teatrul Odeon, vă invită joi, 5 martie, de la 19.00, la Sala Majestic a Teatrului Odeon (Calea Victoriei 40-42), la dialogul scriitoarei Narine Abgarian cu jurnalistul Marius Constantinescu, pe marginea romanului Oameni care vor fi mereu cu mine, apărut în colecția „Raftul Denisei“, în traducerea Luanei Schidu.

În deschidere: lectură publică susținută de actrița Ioana Mărcoiu.

Evenimentul va fi urmat de o sesiune de autografe. Traducere simultană din limba rusă.

---
Accesul este liber, în baza unei rezervări prin Eventbook, în limita locurilor disponibile.

---

Un roman învăluitor și liric care reconstituie destinul unei familii armene de-a lungul mai multor generații. Între trecut și prezent, între durerea pierderii și lumina mereu nouă a speranței, romanul ne amintește că la temelia inimii noastre stau cei care ne-au iubit și ne-au ocrotit – cei care vor fi mereu cu noi, pentru totdeauna.

„Se întâmplă, în cazuri rare de tot, ca un om foarte bun să fie și un scriitor foarte bun. Narine Abgarian întrunește aceste două calități. Are o înțelegere adâncă a omenescului, un umor tandru, atât cât să facă viața suportabilă, știe să spună adevăruri simple, în formulări memorabile, de pildă că «pe lumea asta oricine vrea să mănânce, și nu-i nimic de făcut și pace». Nu este de mirare deci că, deja de la primul roman tradus la noi, Din cer au căzut trei mere, succesul ei a fost imediat și total. A devenit astăzi una dintre cele mai iubite autoare traduse la noi.

În Oameni care vor fi mereu cu mine, o veți recunoaște deplin: cu universul de detalii din «cetatea» ei, Berd, cu destinele din Podișul Armeniei care se intersectează fără să poată fi controlate, cu istoria crudă și cu ideea cărții, spusă de o fetiță: «Ceva nu e bine pe lumea asta, știu eu». Și totuși, epilogul conține un mesaj salvator, transmis de o străbunică: «O să-nțelegi mai târziu. Acum doar ține minte: Iubirea e ceea ce face ca viața să merite trăită». Nimic sentimental aici, doar o învățătură ca oricare alta. O carte splendidă!“ — IOANA PÂRVULESCU